Proiecte de cercetare

Planul National de Cercetare, Dezvoltare si Inovare - PN II, Program : IDEI Nr. 194/2007, Cod CNCSIS : ID_972

PRODUCŢIA CONTROLATĂ DE DISCONTINUITĂŢI ŞI TRATAMENTUL ARIILOR PROFUND DEZAVANTAJATE

Director:
Prof. univ. dr. Ioan Ianos

Ultima actualizare
24.Apr.2010

Rezumatul proiectului
Echipa de cercetare a proiectului
Gradul de implicare al echipei de cercetare
Obiective si activitati si gradul de realizare
Rezultate obtinute
Articole publicate
Alte rezultate obtinute
Faza 2007
Faza 2008
Faza 2009

Rezumatul proiectului

Una din problemele cele mai importante, in spiritul dezvoltarii durabile, este dezvoltarea echitabila a tuturor comunitatilor umane, asigurarea conditiilor de dezvoltare tuturor cetatenilor unui stat national sau al unei reuniuni de state. Uniunea europeana a revitalizat conceptele si practicile porivind dezvoltarea regionala. In acelasi timp, statele si comunitatea academica nu trebuie sa uite ca exista mari decalaje la nivelele intraregionale.

Studiul de fata isi propune sa releve modalitatea prin care ariile profund dezavantajate pot sa inregistreze o dezvoltare durabila prin utilizarea ca instrument principal productia controlata de discontinuitati. Producerea de discontinuitati spatiale, in arii profund dezavantajate poate accelera procesul de imbunatatire a calitatii vietii in acestea si reducerea discrepantelor fata de alte arii, chiar la nivelul aceleiasi regiuni. Practic, prin productia de discontinuitati are loc un transfer al decalajelor centru-periferie de la nivel regional, la nivel intra-regional sau chiar interlocal.

In tratamentul ariilor profund dezavantajate, prin productia de discontinuitati, se pot individualiza patru pasi esentiali:

a)depistarea resurselor ariei si identificarea mijloacelor de interventie;

b)identificarea si analiza barierelor in calea dezvoltarii intraregionale si interlocale; c)alegerea strategiei de atenuare a discrepantelor dintre ariile profund dezavantajate si ariile dezvoltate, prin producerea de discontinuitati;

d)implementarea strategiei si a politicilor intra-regionale, respectiv locale, de accelerare a dezvoltarii prin producerea de discontinuitati in regim controlat. In adoptarea unui tratament specific se iau in consideratie situatiile concrete ale fiecarei arii profund dezavantajate. In acest context, pentru un tratament eficace de o mare importanta este utilizarea conceptelor centru-periferie, sistem local/interlocal de asezari si cel legat de productia de discontinuitati.

Echipa de cercetare a proiectului

Nr.crt.	Numele si prenumele	Anul nasterii	Titlul didactic/stiintific	Doctorat
1	Ianos Ioan	1950	Prof. univ	Da
2	Peptenatu Daniel	1974	Lector. Univ.	Da
3	Zamfir Daniela	1974	Lector univ.	Da
4	Pintilii Radu	1979	Cercetator	Doctorand
5	Vanau Gabriel	1977	Cercetator	Doctorand

Gradul de implicare al echipei de cercetare

Membru din echipa ^* Activitati	Ianos Ioan	Tineri cercetatori
Membru din echipa ^* Activitati	Ianos Ioan	Peptenatu Daniel	Zamfir Daniela	Pintilii Radu	Vanau Gabriel
Activitatea 1 din obiectivul 1 (2007)	da				da
Activitatea 2 din obiectivul 1 (2007)	da	da	da
Activitatea 3 din obiectivul 1 (2007)	da			da
Activitatea 1 din obiectivul 2 (2007)	da	da		da	da
Activitatea 2 din obiectivul 2 (2007)	da			da
Activitatea 3 din obiectivul 2 (2007)	da		da	da	da
Activitatea 1 din obiectivul 1 (2008)	da	da	da	da
Activitatea 2 din obiectivul 1 (2008)	da
Activitatea 3 din obiectivul 1 (2008)	da		da	da
Activitatea 1 din obiectivul 2 (2008)	da	da	da	da
Activitatea 2 din obiectivul 2 (2008)	da		da	da
Activitatea 3 din obiectivul 2 (2008)	da	da	da	da
Activitatea 1 din obiectivul 3 (2008)	da
Activitatea 2 din obiectivul 3 (2008)	da	da	da
Activitatea 3 din obiectivul 3 (2008)	da
Activitatea 4 din obiectivul 3 (2008)	da	da	da
Activitatea 1 din obiectivul 1 (2009)	da	da	da	da
Activitatea 2 din obiectivul 1 (2009)	da
Activitatea 3 din obiectivul 1 (2009)	da		da	da
Activitatea 1 din obiectivul 2 (2009)	da	da	da	da
Activitatea 2 din obiectivul 2 (2009)	da		da	da
Activitatea 3 din obiectivul 2 (2009)	da	da	da	da
Activitatea 1 din obiectivul 3 (2009)	da		da	da
Activitatea 2 din obiectivul 3(2009)	da	da	da	da
Activitatea 3 din obiectivul 3 (2009)	da		da	da
Activitatea 4 din obiectivul 3(2009)	da	da	da	da
Activitatea 1 din obiectivul 1(2010)	da
Activitatea 2 din obiectivul 1 (2010)	da	da	da
Activitatea 3 din obiectivul 1 (2010)	da	da	da	da
Activitatea 1 din obiectivul 2 (2010)	da		da	da
Activitatea 2 din obiectivul 2 (2010)	da			da
Activitatea 3 din obiectivul 2 (2010)	da	da	da
Activitatea 1 din obiectivul 3 (2010)	da	da	da	da
Activitatea 2 din obiectivul 3 (2010)	da		da	da
Activitatea 3 din obiectivul 3 (2010)	da	da	da

Obiective si activitati si gradul de realizare

An	Obiective (Denumirea obiectivului)		Activitati asociate	Grad de realizare
2007	1	Definitivarea conceptelor de baza si a relatiilor teoretice dintre acestea	Documentare individuala privind conceptul de arie profund dezavantajata si de discontinuitate	Total
			Dezbateri la nivelul echipei privind regandirea celor doua concepte de baza, inclusiv a posibilitatilor teoretice de tratare a ariilor profund dezavantajate

			Pregatirea pentru publicare intr-o revista internationala a unui articol prin care sa se supuna dezbaterii termenul de arie profund dezavantajata si necesitatea tratarii diferentiate a acesteia.
	2	Stabilirea unor criterii si a sistemului de indicatori pentru individualizarea ariilor profund dezavantajate la nivel national	Analiza experientelor in evidentierea decalajelor intraregionale, prin studiul bibliografiei din domeniu	Total
			Formularea de propuneri pentru criteriile si sistemul de indicatori, care sa masoare cat mai fidel diferentierile in nivelul de dezvoltare la microscara.
			Dezbateri privind definitivarea si validarea sistemului de indicatori.
2008	1	Formarea bancii de date cu indicatori relevanti pentru masurarea nivelelor de dezvoltare la nivelul territorial de baza.	Prospectarea institutiilor capabile sa furnizeze central o parte dintre indicatorii semnificativi in individualizarea ariilor profund dezavantajate.	Total
			Dezbateri asupra modalitatii de substituire a unora dintre indicatori, cu altii avand valente similare in reflectarea realitatii

			Colectarea si stocarea datelor statistice si a informatiilor geografice necesare individuaslizarii ariilor profund dezavantajate
	2	Delimitarea spatiala a ariilor profund dezavantajate	Determinarea ariilor profund dezavantajate avand ca reper intregul spatiu national	Total
			Determinarea ariilor profund dezavantajate avand ca element de referinta regiunile de dezvoltare
			Analiza comparativa a avantajelor si dezavantajelor fiecareia dintre determinari si optiunea pentru una dintre acestea.
2009	1	Analiza ariilor profund dezavantajate si a mediului regional de insertie	Selectarea ariilor profund dezavantajate acoperind o cat mai relevanta diversitate. Analize de teren pentru validarea sau nonvalidarea selectiei.	Total
			Aplicarea analizei SWOT pentru individualizarea calitatii mediului intern si a mediului extern al entitatilor selectate

			Ierarhizarea atuurilor si punctelor slabe la nivelul ariilor profund dezavantajate selectate
			Pregatirea pentru publicare a doua articole care sa fie transmise spre publicare la reviste cotate ISI, precum si a altor 4 articole pentru reviste romanesti de profil
	2	Individualizarea discontinuitatilor la nivelul fiecarei arii profund dezavantajate	Stabilirea indicatorilor care sa conduca la individualizarea disparitatilor in interiorul fiecarei arii	Total
			Delimitarea arealelor caracteristice, prin rafinarea analizei la nivelul fiecarei arii profund dezavantajate
			Caracterizarea discontinuitatilor spatiale in interiorul fiecarei arii profund dezavantajate
	3	Cunoasterea si definitivarea mecanismelor capabile sa produca discontinuitati	Individualizarea factorilor potentiali generatori de discontinuitati	Total
			Ierarhizarea acestora in raport cu impactul pe care il au asupra dezvoltarii locale si interlocale
			Identificarea lanturilor de interactiuni in momentul stimularii unuia din factori si estimarea efectelor asupra dezvoltarii
	4	Depistarea factorilor principali, generatori de discontinuitati la nivelul fiecarei arii profund dezavantajate, selectate	Analiza contextului intern si al mediului extern, adiacent fiecarei arii profund dezavantajate	Total
			Sublinierea tipurilor de resurse specifice care sustin factorii cei mai dinamici ai schimbarii locale si interlocale

			Caracterizarea principalilor factori prin prisma capacitatii lor de a genera discontinuitati cu impact asupra dezvoltarii
2010	1	Tratamentul ariilor profund dezavantajate caracterizate printr-o puternica omogenitate a nivelului de dezvoltare	Evaluarea impactului asupra dezvoltarii pe etape, in raport cu translatia discontinuitatilor marginale spre interior	În curs de realizare (etapă în desfăsurare)
			Evaluarea impactului la nivelul ariei, prin productia de discontinuitati.
			Estimarea efectelor, la nivelul ariilor selectate, asupra functionalitatii sistemelor locale de asezari
	2	Tratamentul ariilor profund dezavantajate, caracterizate printr-o structura mono-, bi- sau multipolara	Simularea proceselor de dezvoltare prin accentuarea decalajului centru-periferie; individualizarea cailor de interventie si de difuzie a dezvoltarii	În curs de realizare (etapă în desfăsurare)
			Divizarea ariilor profund dezavantajate in areale arondate centrelor locale de dezvoltare si simularea efectelor unor interventii dirijate la nivelul acestora
			Transmiterea la reviste cotate ISI a cel putin 3 articole pentru publicare.
	3	Elaborarea unui algoritm general de tratare a ariilor profund dezavantajate prin productia controlata de discontinuitati. Pregatirea pentru publicare a unui volum ingloband rezultatele semnificative obtinute in elaborarea proiectului	Sintetizarea metodologiei de cercetare si elaborarea unui algoritm de tratare a ariilor profund dezavantajate pe tipuri principale.	În curs de realizare (etapă în desfăsurare)
			Prelucrarea rezultatelor obtinute si pregatirea volumului de sinteza privind productia controlata de discontinuitati si utilizarea acesteia in dezvoltarea ariilor profund dezavantajate.
			Predarea la editura a volumului definitivat, precum si a 4 articole care vor fi transmise unor reviste de larga circulatie internationala.

Rezultate obtinute

Contributii la abordarea academica a conceptului de discontinuitate, prin cunoasterea mecanismelor de geneza si a modalitatii de utilizare;

- Redefinirea termenului de discontinuitate in dezvoltarea teritoriala;

- Stimularea reflectiei asupra ruperilor de simetrii in dezvoltarea teritoriala;

- Masurarea nivelului de dezvoltare prin analize comparative si transcalare;

- Elaborarea unei logici si a unei metodologii de folosire a productiei de discontinuitate ca instrument in tratamentul ariilor profund dezavanatajate.

B. Idei aplicate:

- Tratarea problemelor legate de subdezvoltarea profunda drept situatii de urgenta;

- Delimitarea si analiza unei zone profund dezavantajate;

- Individualizarea ariilor profund dezavantajate la nivel national;

- Fundamentarea stiintifica a unor politici si interventii in diminuarea discrepantelor teritoriale la nivel de meso- si microscara, prin inducerea de discontinuitati;

- Scurtarea timpului de implementare a politicilor de diminuare a efectelor subdezvoltarii;

- Modalitati de tratare a ariilor profund dezavantajate.

Articole publicate

1. Articole publicate in reviste cotate ISI

Ianos Ioan, Peptenatu Daniel, Zamfir Daniela (2009), Respect for environment and sustainable development, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, 4, 1, p.81-93, http://www.ubm.ro/sites/CJEES/viewTopic.php
topicId=55;

Braghina C., Peptenatu D., Constantinescu S., Pintilii D., Draghici C., (2010), The Pressure Exerted on the Natural Environment in the Open Pit Exploitation Areas in Oltenia, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, vol.5, nr.1, pg.33-40, ISSN 1842-4090, http://www.ubm.ro/sites/CJEES/viewTopic.php
topicId=72;

Peptenatu D., Pintilii R., Draghici C., Stoian D.(2009), Environmental Pollution In Functionally Restructured Urban Areas: Case Study - The City Of Bucharest, Iranian Journal Of Environmental Health Science & Engineeringhttp://journals.tums.ac.ir/current.aspx
org_id=59&culture_var=en&journal_id=13&segment=en&issue_id=1781;, vol.7, nr.1, pg.87-96,

2.Articole publicate in reviste B+

Ianos Ioan, Cepoiu Andreea-Loreta (2009), The importance of intraurban structures of the romanian cities for crisis and emergency situations management, Revista Romana de Geografie Politica, an XI, 2, p 5-15 http://rrgp.uoradea.ro/index_files/2009_2.htm;

Ianos Ioan, Braghina Cristian, Peptenatu Daniel, Zamfir Daniela, Cepoiu Loreta, Pintilii Radu (2009),Geographical analysis of the higher education infrastructure in Romania, Studia universitatis Babeş-Bolyai, Geographia, LIV, 1, p.19-34 http://www.studia.ubbcluj.ro/arhiva/cuprins_en.php
id_editie=392&serie=GEOGRAPHIA&nr=1&an=2009;

Ianos Ioan (2009), Romanian geographical higher education. Dynamics and challenges, Analele Universitatii din Oradea, Seria Geografie, XIX, p.4-12 http://istgeorelint.uoradea.ro/Reviste/Anale/anale_files/Last_issue.htm;

Ianoş Ioan (2008), Respect for Space in Local and Regional Development, Revista Romana de Geografie Politica, an X, 2, p.5-14, http://rrgp.uoradea.ro/index_files/2008_2.htm;

3.Articole publicate in reviste B

Ianoş Ioan (2008), Spatial nanostructures. A theoretical introduction, Romanian Review of Regional Geography, vol.3, nr.2, p.4-16, http://geografie.ubbcluj.ro/cgr/index.htm;

Ianos Ioan, Zamfir Daniela, Peptenatu Daniel, Pintilii Radu-Daniel (2009), The individualisation of discontinuities in deeply disadvantaged areas of Romania, Romanian Review of Regional Geography, vol.4, nr.2, p.3-10, http://geografie.ubbcluj.ro/cgr/index.htm;

4. Articole publicate in reviste din strainatate, incluse in BDI

Ianos Ioan, Cepoiu Andreea-Loreta, Pintilii Radu-Daniel (2009), Ungleichgewichtige intraregionale Entwicklung in der Region Nordosten Rumaniens, Postdamer Geographische Forschungen, 28, p.103-121.

Ianos Ioan, Cepoiu Andreea-Loreta (2009), Soziookonomische Folgen der wirtschaftlichen Umstrukturierung in der romanischen Dobrudscha, Sudoesteuropa Studien, 76, p.19-41.

Ianoş Ioan (2008), A Major Challenge for Romanian Towns: The large habitats, (capitolul 5),In: Pomoroy, G., Webster G. (eds), Global Perspectives on Urbanization, University Press of America, Inc., Pennsylvania, 106-135.

Ianoş Ioan (2007), Romanian experience in the defining of regional development policy, in Prvi Kongres Srpskih Geografa, I, Beograd, p.163-174, ISBN 978-86-82751-20-5.

Ianoş Ioan, Heller Wilfried (2007), Minorities and image oflocal/regional in the context of globalization. Romania as case study, in Ethnizität in der Globalisierung, Sudosteuropa Studien 74, p.53-70.

5. Articole publicate in reviste din categoriile C si D
           Ianoş Ioan, Cepoiu Loreta, Pintilii Radu (2008), La fragmentation fonctionnelle du périphérique de Bucarest et le modele d’un espace de soutien pour le développement de perspective de la capitale, Seminarul Geografic «D. Cantemir», nr.27, p.35-48.
           Ianos Ioan (2008), The role of Romanian University in Local and Regional Development, Geographica Timisiensis, vol.XVII, 1-2, p. 17-31.
           Ianoş Ioan (2008), Remarks on the relationship between regional image and minorities in Romania, BSGR, XIII – XIV (XXCIII-XXCIV), p.39-57.

6. Articole aflate in proces de evaluare la reviste ISI

Ianos Ioan, Zamfir Daniela, Cepoiu Loreta, Stoica Ilinca-Valentina, La Dynamique Du Systeme D’enseignement Superieur Dans Un Pays En Transition - Etude De Cas : La Roumanie, Annales de Geographie.

Petrisor Alexandru-Ionut, Ianos Ioan, Talanga Cristian, Land Cover And Use Changes And Possible Influence Of Urbanization Processes In Romania, Environmental Engineering And Management Journal.

Ianos Ioan, Talanga Cristian, Vlad Liviu Bogdan, Draghici Cristian, Ethics Of Space And The Treatment Of Most Disadvantaged Areas, Revista Romana De Bioetica.

Alte rezultate obtinute

Participari la conferinte internationale

1. Ianoş Ioan (2007), Romanian experience in the defining of regional development policy, in Prvi Kongres Srpskih Geografa, Sokobania, Serbia;

2. Ianos Ioan (2007)Reflections théoriques sur la production contrôlées des discontinuités et le développement régional, Seminaire internationale, Initiative entrepreuneuriale et developpement regional, Bordeaux.

3. Ianos Ioan, Loreta Cepoiu, Radu Pintilii (2008), Räumliche Muster ungleicher ökonomischer Entwicklung in Rumänien,Am östlichen Rand der EU: Politisch-geographische, ethnische und nationale sowie ökonomische und soziale Probleme und ihre Folgen für die Grenzraumbevölkerung, Chisinau (organizata de Fundatia Volkswagen).

4. Ianos Ioan (2008), Spatial Nanostructures and Dynamics of the Territorial Systems. A Theoretical Introduction, International Conference – Regional disparities, Typology, Impact, Management, Cluj-Napoca.

5. Ianos Ioan, Loreta Cepoiu, Radu Pintilii (2008), The present-day indentity building of rural and urban communities in the Bucharest metropolitan area, P E C S R L - The Permanent European Conference for the Study of the Rural Landscape, 23rd Session - LANDSCAPES, IDENTITIES AND DEVELOPMENT, Lisbon and Óbidos

6. Ianos Ioan (2008), Respect for space in the local and regional development, The International Conference on Political Geography: Applied Political Geography in a New Contemporary European Borderland Context, Oradea.

7. Ianos Ioan (2008), Rolul universitatii romanesti in dezvoltarea locala si regionala, The 8^th International Conference: Local and Regional Development – Potential, Politics, Practices in theCentral and South-Eastern Europe, Timisoara.

8. Ianos Ioan, Cepoiu Andreea-Loreta, Stoian Daniela (2009), Present-day Features and Development Perspectives of the Poorest European Union Region: Romanian North-East Region, Understanding and shaping regions: Spatial, social and Economic futures, Leuven, Belgia.

9. Ianos Ioan (2009), Spatial nanostructures and territorial systems dynamics, Seminaire internationale, Initiative entrepreuneuriale, developpement regional et dynamique territoriale, Bucharest-Sinaia.

Faza 2007

În cadrul planului de lucru al proiectului, faza pe anul 2007, au fost realizate cele două obiective propuse:
a)definitivarea conceptelor de bază şi a relaţiilor teoretice dintre acestea;
   b)stabilirea unor criterii şi a sistemului de inidicatori pentru individualizarea ariilor profund dezavantajate la nivel naţional.

a) Pentru atingerea primului obiectiv s-au desfăşurat activităţi asociate care au vizat documentare privind conceptele de arie profund dezavantajată şi cel de discontinuitate, dezbaterea şi regândirea celor două concepte, inclusiv a posibilităţilor teoretice de tratare a acestor arii.
   Documentarea individuală asupra acestor aspecte a constat în consultarea unor lucrări de specialitate printre care se numără:
- Regional Policy in Europe, în Regional Policy and Development Series 11, Jessica kingsley Publishers, London and Bristol, Pennsylvania, 1997, (autor Artobolevskiy S.).
      - Sisteme teritoriale, Editura Tehnică, Bucureşti, 2000, (autor Ianoş I.).
   - Transition, Cohesion and Regional Policy in Central and Eastern Europe (eds. J.Bachtler, R.Downes and G.Gorzelak), Ashgate publishers, Aldersholt, 2000.
      - Less favoured areas and regional development in Romania, în “Regions and Cities in the Global World, Essays in Honour of Gyorgy Enyedi (ed. G. Horvath), Centre for Regional Studies, HAS, Pecs, 2000 (autor Ianoş I.)
- Domestic Migration and Economic Policies in Post-totalitarian Romania, Restructuring, Stability and Development in Southeastern Europe (Conference Procceedings), University of Thessaly, Volos, 2001 (autor Ianoş I.).
- La region: essai de definition, Annales de Geographie, 1962 (autor Juillard E.)
- Regional Development, Regional Policies and Regional Planning, Regional Studies, 4, 1970 (autor Kuklinski A.).
  - Carta Verde, Politici de dezvoltare regională în România, 1997.

Conceptul de arie profund dezavantajată.

    Ariile profund dezavantajate, în esenţă, reprezintă ariile cele mai slab dezvoltate dintr-un spatiu, ca urmare a unui complex de factori care au generat gradul de puternică subdezvoltare. Definirea acestor tipuri este foarte importantă în eforturile ţării sau comunităţilor locale şi regionale de a reduce tensiunile teritoriale, generate de cele mai mari discrepanţe în gradul de dezvoltare. Foarte strâns corelată cu politica de dezvoltare regională, o parte a ariilor profund dezavantajate va fi inclusă între ariile prioritare în procesul de implementare a politicii de dezvoltare regională.
   Evaluarea ariilor profund dezavantajate trebuie să ţină cont de două elemente de bază: scara de analiză şi timpul. Scara este foarte importantă în definirea acestora, deoarece la nivel naţional este vorba de o altă medie pentru măsurarea distribuţiei indicatorilor specifici, în raport cu media la nivel regional. Ariile neincluse între cele dezavantajate la nivel naţional, pot fi extrem de dezavantajate la nivel regional sau local. Acutizarea problemelor devine din ce în ce mai clară şi mai bine individualizată la nivelele inferioare ale unităţilor spaţiale.
   În acelaşi timp, am putea adăuga nivelul de dezvoltare a regiunii, care poate influenţa acţiunile pentru stabilirea ariilor profund dezavantajate. Existenţa unor mici arii profund dezavantajate într-o regiune dezvoltată apare ca o arie catastrofică, cu toate că aceasta nu este sub nivelul unuia similar dintr-o regiune subdezvoltată. În acest ultim caz discrepanţele dintre ariile avantajate şi dezavantajate nu sunt atât de mari, dar au o semnificaţie sporită la nivel local.
Conceptul de discontinuitate. Ideea de discontinuitate îşi are originea în opera geografului francez Camille Vallaux, care în opoziţie cu opinia generalizată a vremii că spaţiul este doar întindere, sesizează că spaţiul se poate caracteriza prin diversitate şi contrast. Acesta este definit ca un hiatus fără tranziţie nuanţată între două caracteristici dintr-o entitate, individualizată într-un anumit spaţiu. După acelaşi autor, discutăm de diversitate când între două caracteristici ale aceleiaşi entităţi, tranziţiile se fac pas cu pas, nesesizabile ochiului.
Ideile emise de Vallaux au fost multă vreme uitate de către comunitatea ştiinţifică, atrasă tot mai mult de elementele de continuitate a spaţiului, continuitate exprimată prin omogenitate. Adepţii geografiei vidaliene au considerat prioritare regiunile omogene, pe care le analizau fără a observa şi elementele care le articulează în ansambluri mult mai complexe. Pentru aceştia ansamblul rezulta din treceri progresive de la o regiune la alta, fiind accentuate în special elementele de natură morfologică. Concluzia este că geografii, atraşi de caracterul continuu al spaţiului până în preajma anilor `60 ai secolului XX au omis natura discontinuă a acestuia, aceea generatoare de fluxuri teritoriale şi vinovată de complicarea permanentă a structurilor spaţiale.
Analizând tipul de sinergism şi coerenţa componentelor spaţiale, am putea emite următorul postulat: sinergismul teritorial asigură articularea structurilor spaţiale şi se exprimă printr-un anumit mod de organizare spaţială. Sinergismul teritorial este unul pe orizontală determinând orientarea fluxurilor teritoriale spre şi de la anumite centre de convergenţă. Prin sistemul de relaţii, având la bază filtrarea fluxurilor teritoriale, în raport de calitatea şi tipul acestora şi producţia de fluxuri dintr-o gamă superioară, se realizează permanent geneza dicontinuităţilor.
   Producţia de discontinuităţi este strâns legată de interacţiuni, dar şi de tendinţa de autonomizare a unor entităţi. Întreaga organizare spaţială a lumii este axată pe sisteme de discontinuităţi care pot fi fluu sau nete, dar ale căror efecte rămân aceleaşi, pe ansamblu. Efervescenţa generală, tot mai accentuată pe măsura creşterii demografice şi a structurării economice, se află la originea producţiei de discontinuitate. Aceasta face ca spaţiul privit global să fie fundamental discontinuu
Datorită relativităţii noţiunilor de continuitate şi discontinuitate spaţială, am putea generaliza ideea că unitatea spaţiului se realizează prin elemente de continuitate, ceea ce se concretizează prin unirea separărilor, iar diversificarea acestuia este asigurată prin discontinuităţi ce separă o uniune de entităţi. Importanţa discontinuităţilor este esenţială în această separare, pentru că permit individualizarea sistemele spaţiale. În raport cu sistemele spaţiale, sistemele teritoriale sunt strâns conectate de comunităţile umane şi au în vedere ţinte pe care şi le propun acestea în procesul de gestiune a teritoriului pe care îl deţin
   Pe baza documentării teoretice şi a aprofundării celor două concepte s-a definitivat un articol ce urmează a fi trimis spre publicare referitor la disparităriţile şi disfuncţionalităţile din aria metropoliotană a municipiului Bucureşti.

   b) Pentru atingerea celui de-al doilea obiectiv, pe baza analizei experienţelor în evidenţierea decalajelor intraregionale şi a dezbaterilor din cadrul echipei de cercetare au fost formulate propuneri privind criteriile şi sistemul de indicatori cu scopul de a măsura diferenţierile în nivelul de dezvoltare la microscară.
În individualizarea ariilor profund dezavantajate s-a pornit de la evaluarea nivelelor de dezvoltare, înregistrate pe unităţi administrative elementare. Datorită evidenţelor statistice, cu foarte puţini indicatori elementari relevanţi s-au folosit doar 8 indicatori, acoperind o mare parte a spectrului de caracteristici ale nivelului de dezvoltare: rata creşterii recente a populaţiei, suprafaţa locuibilă/locuitor, număr de locuitori/medic, ponderea populatiei active din total populaţie, gradul de analfabetism, mortalitatea infantilă, numărul de abonamente telefonice la 1000 locuitori. După standardizarea valorilor şi obţinerea unui indicator general de dezvoltare, pentru fiecare comună s-a trecut la agregarea spaţială a acestora, obţinându-se diferite arii relativ omogene.
      În conturarea acestora a intervenit şi factorul subiectiv, care a condus la includerea într-o vastă arie dezavantajată şi a unor localităţi rurale dezvoltate sau chiar oraşe, dar situate izolat într-o masă de comune cu un nivel de dezvoltare foarte coborât.
  În principiu, pentru analiza detaliată a ariilor profund dezavantajate şi pentru depistarea unor tratamente specifice ale acestora sunt importante următoarele:
a)folosirea unui cadru adecvat de analiză pentru identificarea limitelor ariilor extrem de dezavantajate; la nivel naţional este suficientă folosirea judeţelor sau grupurilor de judeţe, dar la nivel regional analiza este necesar a se face la nivel de comună; acest cadru oferă imaginile corecte asupra discrepanţelor teritoriale; la nivel naţional analiza ariilor profund dezavantajate, individualizate la nivele inferioare, trebuie să ţină cont de efectele acestora asupra structurii şi dinamicii vieţii social-economice naţionale;
b)individualizarea factorului determinant sau a setului de factori determinanţi responsabili de nivelul foarte scăzut de dezvoltare;
c)aprecierea impactului teritorial al ariei problemă; suprafaţa direct sau indirect afectată de problemele specifice, care trebuie să fie corelată cu resursele umane afectate;
d)capacitatea de amplificare si de blocaj a unor componente teritoriale asupra dinamicii vieţii sociale şi economice ale ţării sau regiunii (evaluate prin noi favorabilitati sau restricţii privind procesul de dezvoltare);
Utilizând metodologia sus-menţionată, s-au individualizat 40 de arii profund dezavantajate, repartizate în 7 dintre cele 8 regiuni de dezvoltare (regiunea Bucureşti, datorită nivelului de dezvoltare ridicat nu posedă astfel de arii). Cele mai multe arii profund dezavantajate sunt situate în regiunea Sud (şapte), după care urmează regiunile diametral opuse ca poziţie geografică, Nord-Vest şi Sud-Est (cu câte şase). Evident că nu numărul acestor arii este important, ci numărul de locuitori şi chiar al unităţilor administrative afectate.
   Distribuţia geografică a acestor arii arată o concentrare a lor în partea sudică a ţării, cu precădere în aria de câmpie, şi în nord-vest, fiind localizate în spaţiul montan şi deluros al Transilvaniei. Extensiunea spaţială a fiecărei arii completează această informaţie, pentru că în Moldova sunt numeric puţine, însă acestea înglobează un număr foarte mare de locuitori şi de comune. Pe regiuni, se constată că ponderea cea mai redusă a populaţiei ariilor defavorizate este deţinută de regiunile Vest (5,14%) şi Centru (5,96%), cu toate că acestea sunt cam în acelaşi număr, cu cele din regiunea Nord-Est. În aceasta din urmă, ponderea populaţiei este de 13.7%, deci, de peste 2,5 ori mai mare. În valoare absolută, însă, numărul populaţiei situate în arii profund dezavantajate este de aproape 5 ori mai ridicat în regiunea de Nord-Est faţă de regiunea de Vest, de exemplu.
   Acţiunea de identificare a ariilor profund dezavantajate este foarte complicată în condiţiile României, deoarece la nivelul fiecărei macro-regiuni este posibilă descoperirea mai multor arii problemă. Care dintre acestea sunt, într-adevăr, cele mai dezavantajate
În acest caz este obligatoriu să distingem criterii specifice pentru nivelele naţional şi regional. Principalele criterii pentru identificarea ariilor profund dezavantajate la nivel naţional şi regional sunt următoarele:
- contiguitatea spaţială a ariilor geografice; existenţa a cel puţin 5 unităţi elementare de bază (comune şi oraşe), cu vecinătăţi directe care să permită agregarea lor teritorială; - media indicatorului global să fie situată cu 25% sub nivelul indicatorului global al ariei dezavantajate în care se încadrează sau cu peste 75% sub nivelul regiunii de dezvoltare;
  - omogenitatea funcţională a spaţiului dezavantajat;
- valoarea a cel puţin unuia dintre indicatorii elementari la nivelul minim pe ţară sau la nivelul minim macro-regional; - existenţa unor rupturi frapante în nivelele de dezvoltare teritorială;
- impactul teritorial negativ asupra tuturor ariilor vecine; Mulţimea informaţiilor care au stat la baza individualizării concrete a ariilor profund dezavantajate, lipsa unora considerate esenţiale (de exemplu rata şomajului la nivel de comună, imposibil de calculat), precum şi estimările legate de delimitarea propriu-zisă au uneori un caracter subiectiv. In ciuda acestor elemente discutabile realitatea confirmă existenţa acestor arii, ca fiind cele mai înapoiate din ţară.
Rezultatele obţinute, prin delimitarea concretă a ariilor profund dezavantajate, pot să constituie un puternic imbold pentru decidenţi spre aprofundarea unor astfel de studii complexe, pentru evaluarea corectă a potenţialului lor de dezvoltare, pentru introducerea de facilităţi selective în atracţia investitorilor, pentru elaborarea unor modele locale de comportament a actorilor şi populaţiei, care să conducă la atenuarea diferenţelor în nivelele de dezvoltare.
   Drept urmare, este extrem de util continuarea acestui studiu prin analize de fond întreprinse asupra fiecăreia dintre ariile profund dezavantajate individualizate şi prin elaborarea unor strategii de dezvoltare care să fie înaintate Agenţiilor de dezvoltare regionale, inclusiv Agenţiei Naţionale de Dezvoltare. Aceasta din urmă ar putea chiar să cofinanţeze astfel de studii, care pot fundamenta opţiunile de dezvoltare teritorială.

Faza 2008

În cadrul planului de lucru, faza pe anul 2008, au fost realizate două obiective propuse: formarea bancii de date cu indicatori relevanti pentru masurarea nivelelor de dezvoltare la nivelul territorial de baza şi delimitarea spaţială a ariilor profund dezavantajate
Atingerea obiectivelor s-a realizat printr-o serie de activităţi:

• Prospectarea institutiilor capabile sa furnizeze central o parte dintre indicatorii semnificativi in individualizarea ariilor profund dezavantajate.
• Dezbateri asupra modalitatii de substituire a unora dintre indicatori, cu altii avand valente similare in reflectarea realitatii
• Colectarea si stocarea datelor statistice si a informatiilor geografice necesare individualizarii ariilor profund dezavantajate
• Determinarea ariilor profund dezavantajate avand ca reper intregul spatiu national
• Determinarea ariilor profund dezavantajate avand ca element de referinta regiunile de dezvoltare
• Analiza comparativa a avantajelor si dezavantajelor fiecareia dintre determinari si optiunea pentru una dintre acestea.

1. Formarea bancii de date

Analiza de detaliu a zonelor profund dezavantajate a avut ca suport o bază de date consistentă relevantă pentru măsurarea nivelelor de dezvoltare, la nivelul teritorial de bază.

2. Consideraţii teoretice

Dezvoltarea regională reprezintă unul din obiectivele importante în politicile de dezvoltare complexă a naţiunilor, mai ales a celor în tranziţie de la economia centralizată la cea de piaţă. Experienţa acumulată de ţările din vestul Europei în domeniul dezvoltării regionale a demonstrat că o mai bună distribuţie teritorială a resurselor, alături de o valorificare superioară a complexului de elemente potenţiale, existente la nivel local sau supralocal, devin factori de creştere economică şi de echitate socială (Kuklinski, 1970). Frecvent, sunt folosite ca şi concepte de bază două noţiuni: regiunea dezvoltată şi regiunea dezavantajată. Pentru a scoate în evidenţă anumite priorităţi am putea distinge o subcategorie de regiuni dezavantajate şi anume cea a regiunilor profund dezavantajate.

O provocare majoră este elaborarea unei metodologii prin care să se poată identifica şi analiza disparităţile regionale, printr-o abordare sistemică, la nivelul celei mai mici unităţi administrative, astfel încât intervenţiile factorilor de decizie să fie cât mai eficiente.

Obiectivul final al tuturor acţiunilor legate de implementarea unei politici regionale este acela de reducere a decalajelor, a disparităţilor, dintre diferitele unităţi teritoriale, considerate a fi relative omogene. Pentru realizarea acestui obiectiv se disting patru faze importante: aceptarea politicilor de dezvoltare regională, identificarea şi analiza disparităţilor teritoriale, definirea politicilor de dezvoltare regională şi implementare acestor politici.

Acceptarea politicilor de dezvoltare regională de către factorii politici este o condiţie esenţială pentru demararea diagnozelor teritoriale la nivel nanostructural capabile să diferenţieze disparităţile teritoriale.

În analizele regionale este însă, foarte dificil de a depista regiuni extrem de dezavantajate, deoarece regiunea este un spaţiu vast (diviziunea teritorială cea mai mare într-un stat, după Juillard, 1966), cu multe subspaţii plasate pe diferite nivele de dezvoltare. De aceea, pentru a nu introduce confuzii în abordarea problemelor de dezvoltare este de recomandat folosirea noţiunii de arie şi nu regiune profund dezavantajată.

Situaţia concretă a României, cu un nivel general de dezvoltare mult sub media europeană şi chiar a ţărilor din Centrul Europei, cu mari decalaje regionale, implică adoptarea unor politici flexibile de dezvoltare teritorială, care să ţină cont de imposibilitatea atenuării peste noapte a acestor decalaje, pe de o parte, şi de resursele financiare foarte scăzute de care dispune pentru a induce o creştere economică accelerată în regiunile rămase în urmă, pe de altă parte. În acest context, conceptul de arie profund dezavantajată, individualizarea acestor arii la nivel naţional şi modalităţile de tratament al lor constituie obiective importante ale politicii de dezvoltare regională în România.
Politica de dezvoltare regională, parte integrantă a politicii de macrostabilizare şi dezvoltare teritorială, îşi are primele începuturi în mai vechile concepte de dezvoltare armonioasă sau de dezvoltare echilibrată a tuturor judeţelor ţării. A fost o perioadă în care dominanţa deciziilor centrale şi orientarea investiţiilor de sus în jos a creat impresia unei atenuări a decalajelor teritoriale, luând ca bază de evaluare şi monitorizare judeţul. Accentul pus apoape în exclusivitate pe dezvoltarea industriei, artificialitatea acesteia au condus la o dezvoltare axată mai puţin pe eficienţă economică şi competitivitate şi mai mult pe utilizarea “integrală a forţei de muncă”. Eşecul acestei politici era previzibil, iar trecerea spre economia de piaţă a demonstrat efectele deosebit de nocive ale industrializării extensive, într-o perioadă în care concurenţa pe piaţa liberă dictează formele locale sau regionale ale dezvoltării.

Adoptarea politicii de dezvoltare regională. Ca urmare, anii care au trecut de la căderea regimului totalitar, precum şi necesitatea racordării la sistemele de valori europene, au demonstrat necesitatea adoptării unor politici de dezvoltare regională durabilă, politici care să ţină cont că o creşterea economică reală se poate obţine prin valorificarea atuurilor fiecărei regiuni şi a fiecărui loc, şi prin restrângerea efectelor pe care le au punctele slabe ale fiecărui spaţiu regional. În consecinţă, începând cu anul 1995 au fost acceptate principiile care stau la baza dezvoltării regionale, inclusiv elaborarea în cadrul unui program PHARE a unei politici în domeniu. Derularea timp de doi ani, începând cu luna februarie a anului 1996, a acestui program, a avut ca finalitate elaborarea Cartei verzi privind politicile de dezvoltare în România, a unor legi şi acte guvernamentale, a altor materiale de bază, fundamentând cadrul instituţional şi instrumentele implementării acestei politici.

Astfel, pe baza acestui program s-a trecut la elaborarea şi adoptarea legii privind dezvoltarea regională în România (promulgată în 13 iulie 1998), lege fundamentală pentru o politică adecvată şi coerentă în domeniul dezvoltării teritoriale. Prin această lege s-a stabilit cadrul instituţional, reprezentat de organisme centrale adecvate, dar şi de organisme funcţionale la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare. Un element important pentru delimitarea acestor regiuni a fost criteriul populaţiei, însemnând depăşirea unui prag de 2 milioane locuitori în toate cazurile, la care s-au adăugat şi alte criterii precum al complementarităţii funcţionale.

Aceste entităţi teritoriale au rezultat în urma asocierii benevole a judeţelor, iar una dintre cele mai importante decizii care au urmat a fost cea de alegere a locului de amplasare a viitoarelor 8 Agenţii de dezvoltare regională. Nu peste tot a primat criteriul centralităţii funcţionale şi al accesibilităţii maxime, unele judeţe care s-au simţit frustrate în perioada regiunilor staliniste, când reşedinţele lor au fost neglijate, sau s-au împotrivit direct amplasării viitoarelor agenţii în cele mai mari oraşe din noile regiuni de dezvoltare. Astfel, în Regiunea de Nord-Est, reşedinţa a fost stabilită la Piatra-Neamţ şi nu la Iaşi, în regiunea Centrală la Alba Iulia şi nu la Braşov sau Târgu Mureş (interesant este că judeţul Alba a refuzat chiar de la începutul discuţiilor apartenenţa la aceeaşi regiune cu judeţul Cluj, prin teama ca reşedinţa acestuia din urmă să nu arunce în umbră oraşul Alba Iulia), în regiunea Sud iniţial la Alexandria şi apoi la Călăraşi şi nu la Ploieşti sau Piteşti, în regiunea de Sud-Est la Brăila şi nu la Galaţi sau la Constanţa. Deciziile au fost luate în exclusivitate la nivelul asociaţiei judeţelor respective şi nu la nivel central.

În procesul restructurării economice presiunea socială a fost extrem de puternică, mai ales în cazul activităţilor din minierit. Pentru atenuarea şocului produs de masivele disponibilizări în acest domeniu, în anul 1999 a fost adoptată Legea 20, care a stabilit cele 24 de zone defavorizate, considerate prioritare şi care se bucură de facilităţi acordate investitorilor pentru diminuarea efectelor înregistrate ca urmare a restructurării economice.
Definirea zonelor defavorizate şi probleme ale dezvoltării acestora. Conform Hotărârii de Guvern HG 191- HG210/1999 şi a Legii 20/1999, zonele defavorizate sunt acele arii geografice strict delimitate teritorial, care îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) au structuri monoindustriale, care în activitatea zonei mobilizează mai mult de 50% din populaţia salariată; b) sunt zone miniere unde pesronalul a fost disponibilizat, prin concedieri colective, în urma aplicării programelor de restructurare; c) în urma lichidării, restructurării sau privatizării unor agenţi economici apar concedieri colective care afectează mai mult de 25% din numărul angajaţilor care au domiciliul stabil în zona respectivă; d) rata şomajului depăşeşte cu 25% rata şomajului la nivel naţional; e) sunt lipsite de mijloace de comunicaţii, iar infrastructura este slab dezvoltată.

3. Delimitarea spatiala a ariilor profund dezavantajate

Urmare a unei prime analize întreprinse la nivel naţional s-au identificat 24 de zone defavorizate localizate în 12 judeţe. Este foarte interesant că după aceste criterii şi după modul în care s-au delimitat teritorial, zonele defavorizate la nivel naţional reprezentau peste 5% din suprafaţa ţării, ocupând circa 12.000 kmp. Pe judeţe, cea mai mare suprafaţă deţinută de zonele defavorizate se întâlnea în judeţul Suceava (38%), extinzându-se aproape pe întreg spaţiul muntos. Urmează, în ordine, judeţul Caraş-Severin cu circa 28% (2370 kmp), Maramureş (26%) şi Gorj (23%). Nu s-au făcut estimări precise pentru judeţele Hunedoara şi Alba, dar conform aceleiaşi metodologii şi în acestea ponderile ar fi depăşit 30, respectiv 20%.

Aplicarea facilităţilor prevăzute în Legea 20/1999, la nivelul acestor arii foarte extinse şi nu totdeauna conform cu realitatea ar fi condus, probabil, la mari pierderi pentru bugetul naţional. Din această cauză se revine asupra acestor zone devaforizate, care se identifică practic cu localităţile miniere, puternic afectate de procesul de restructurare minieră, respectiv de concedierile în masă. Nu totdeauna există o identitate perfectă între localitate şi zonă defavorizată, iar ecartul privind numărul de populaţie aparţinând acestor zone este foarte mare. Spre exemplu, chiar pe teritoriul judeţului Gorj, există o mare diferenţă între zona Motru-Rovinari şi zona Schela, care este cea mai restrânsă.

In consecinţă, principalele arii defavorizate în număr de 24 sunt reprezentate de câte trei localităţi miniere în judeţele Caraş-Severin, Bihor, Gorj şi Sălaj, câte două în judeţele Hunedoara, Maramureş şi Prahova şi câte una în judeţele Bistriţa-Năsăud, Harghita, Covasna, Bacău şi Tulcea. Zonele defavorizate menţionate au acest statut până în anii 2008 sau 2009, orizont de timp ciudat fixat, având în vedere complexitatea foarte diferită a acestor zone defavorizate. Astfel, într-un orizont de timp mult mai redus se va rezolva impactul restructurării industriei miniere în localitatea Ip şi în altul în cazul Văii Jiului, acolo unde este vorba de o întreagă aglomeraţie urbană, axată în exclusivitate pe industria minieră.

Deja în primele trei luni de funcţionare a procesului de asistenţă pentru cele 24 de zone defavorizate s-au remarcat câteva fapte semnificative. Astfel, în evidenţele Agenţiilor de dezvoltare regională se află circa 460 de investitori, care au creat peste 2700 locuri de muncă, urmând ca în scurt timp numărul acestora să se dubleze. Aparent ridicat, acest număr nu acoperă nici pe departe numărul celor disponibilizaţi sau al celor în căutarea primului loc de muncă.
Pe regiuni, deja există investiţii care pot fi catalogate ca promiţătoare, având în vedere volumul lor şi mai ales timpul foarte scurt care a trecut de la punerea pe rol a legii respective. Astfel, cele mai mari investiţii se pare că au avut loc în regiunea de Nord-Est, acolo unde îşi derulează afacerile 111 firme străine şi autohtone. Dintre acestea doar 18 au îndeplinit criteriile pentru primirea unui certificat de investitor, restul posedând certificate provizorii. Capitalul social al agenţilor economici care au investit aici este cifrat la circa 60 mild. Lei. Au demarat afaceri firme importante din ţări ca Germania, Olanda, Elveţia, Israel, principalul domeniu de interes fiind industria de prelucrare a lemnului, la care se adaugă industria confecţiilor şi tricotajelor şi cea a prelucrării laptelui.

Astfel de investiţii, deşi nu de mari dimensiuni (cea mai importantă fiind de 13 milioane dolari în oraşul Gura Humorului), demonstrează potenţialul de atracţie pe care îl au astfel de arii şi mai ales atracţia determinată de fiscalitatea extrem de redusă. Ca urmare un astfel de statut poate da roade în situaţia în care este bine definit şi aplicat.

In aceste condiţii, studiile vizând ariile profund dezavantajate apar ca o necesitate, folosind prin pârghii fiscale potenţialul intrinsec al acestor arii, în condiţiile atracţiei unui capital autohton sau străin important. Având în vedere că aceste arii au un grad ridicat de accesibilitate se poate miza chiar pe o atracţie sporită a potenţialilor investitori.

Este cert că în România există, într-adevăr, nenumărate arii defavorizate, unele foarte extinse şi că la acestea s-au adăugat altele generate exclusiv de fenomene tipice restructurării economice actuale. Dintre aceste arii defavorizate unele sunt deosebit de profunde, necesitând o strategie proprie de dezvoltare şi care nu trebuie tratate ca ariile defavorizate determinate de un singur element.

Pentru stabilirea ariilor dezavantajate într-o regiune sau într-un stat este necesară o foarte bună analiză la nivelul celor mai mici diviziuni administrative sau de altă natură, utilizând mai mulţi indicatori ce caracterizează principalele domenii social-economice: economia, potenţialul uman, infrastructura, starea socială, comportamentul cultural al comunităţilor locale.

Practic, am putea asimila noţiunea de arie dezavantajată cu cea de arie problemă, chiar dacă termenul de dezavantaj, conduce la un punct de vedere global în abordările regionale. Deci, aceste arii dezavantajate sunt constituite din diferite grupări de comune şi oraşe, ale căror trăsături sunt mult sub media la nivel naţional sau regional.

Ariile dezavantajate pot fi divizate în două categorii:

- arii dezavantajate speciale, individualizate printr-una sau două caracteristici, plasate sub media pe ţară sau regională (spre exemplu, arii afectate de un şomaj ridicat, arii cu o puternică degradare a solului, arii poluate, arii izolate ş.a.);

- arii dezavantajate globale, relevate prin valorile a mai multor indicatori, care exprimă o multitudine de parametri, situaţi sub media la nivel naţional sau regional (spre exemplu, arii cu sărăcie, arii cu infrastructură foarte deficitară). Majoritatea acestor tipuri de arii sunt suprapuse pe arii geografice clar definite, unde există unul sau două elemente naturale restrictive (Delta Dunării, Munţii Apuseni, Depresiunea Petroşani).

Identificarea şi analiza disparităţilor teritoriale se realizează pe baza indicatorilor statistici selectaţi diferenţiat, pentru individualizare şi de analiză, prima categorie cuprinde indicatori selectaţi în funcţie de scopul demersului, astfel încât să surprindă cât mai bine realitatea teritorială. La indicatorii suport se apelează pentru a suprinde în detaliu determinanţii disparităţilor teritoriale.

Sistemul de indicatori folosit pentru identificarea disparităţilor teritoriale cuprinde patru clase reflectând starea demografică, starea economiei, infrastructura şi standardul de viaţă, fiecare categorie considerată ca influenţând în mod egal dezvoltarea.

Starea demografică a fost apreciată pe baza a trei indicatori: intensitatea depopulării, ponderea populaţiei peste 60 de ani şi indicele de vitalitate ca raport între populaţia totală şi populaţia cu domiciliu stabil. Acest raport surprinde atractivitatea unor localităţi pentru populaţia flotantă atrasă de regulă aici pentru activităţile economice.

Starea economiei a fost analizată pe baza a cinci indicatori: dependenţa economică, ponderea şomajului în populaţia activă, ponderea populaţiei ocupate în populaţia activă şi densitatea fiziologică.

Infrastructura, element indispensabil dezvoltării a fost analizată pe baza unui set complex de indicatori ce cuprinde: suprafaţa locuibilă pe locuinţă, modernitatea infrastructurii rutiere (ca raport între lungimea străzilor modernizate şi lungimea totală a străzilor) şi indicele infrastructurii medicale (numărul de farmacii la 1000 de locuitori).

Standardul de viaţă a fost cuantificat printr-un set de indicatori ce surprind direct sau indirect calitatea vieţii: ponderea populaţiei ocupate în agricultură în total populaţie ocupată, ponderea locuinţelor cu apă curentă din total locuinţe, suprafaţa locuibilă pe locuitor, ponderea locuinţelor cu baie proprie în total locuinţe, migraţia netă, ponderea populaţiei absolvente de studii liceale şi superioare în total populaţie. Ponderea populaţiei ocupate în agricultură arată în contextul socio-economic actual din individualizează spaţii geografice întinse defavorizate în care acest indicator are valori ridicate. Migraţia netă este un indicator care surprinde fluxurile de populaţie, în special activă, generate de zonele cu un standard de viaţă scăzut. Aprecierea standardului de viaţă prin ponderea populaţiei absolvente de studii liceale şi superioare în total populaţie s-a realizat pornind de la ideea că o populaţie educată are exigenţe mai mari faţă de condiţiile de locuire şi mediu social şi economic al unei aşezări. De asemenea o populaţie educată se distinge prin calitatea participării în procesul de dezvoltare şi decizie.

Faza 2009

Etapa I

Analiza ariilor profund dezavantajate şi a mediului regional de inserţie

După individualizarea ariilor profund dezavantajate la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare, cea mai importantă activitate, derulată în conformitate cu obiectivele proiectului, este analiza acestor arii, scoţând în relief caracteristicile mediului regional de inserţie. Sublinierea principalelor trăsături ale ariilor profund dezavantajate s-a făcut ţinând cont de ansamblul condiţiilor regionale, de aceea, uneori, mediul de inserţie se regăseşte în studiul intrinsec al ariilor respective.

Mediile regionale de inserţie sunt extrem de variate, deosebindu-se caracteristici ale mediilor naturale, ale mediilor sociale, economice, construite şi culturale. Diversitatea acestor tipuri de submedii explică, în mare parte, numărul şi intensitatea subdezvoltării la nivelul spaţiilor intraregionale. Analiza întreprinsă la nivel comunal transcede structurilor administrative judeţene, de aceea aprecierea nivelului de dezvoltare a fiecărei arii profund dezavantajate este mai completă şi realistă.

Cercetările de teren întreprinse în cadrul unor astfel de arii validează, în linii generale, individualizarea efectuată, urmând să fie rafinate anumite limite şi posibilitatea decupării unora dintre cele mai extinse. Această decupare este necesară procesului de creare ulterioară a unor discontinuităţi, în scopul dezvoltării selective. Or, extinderea exagerată a unor astfel de arii împiedică procesul de tratament al acestora.

Analiza SWOT aplicată la nivelul fiecărei arii profund dezavantajate pune în evidenţă dominanţa în cadrul atuurilor a resurselor agricole şi silvice (uneori) şi a volumului forţei de muncă, iar în cadrul punctelor slabe, fragmentarea exagerată a proprietăţilor, depopularea accentuată şi calificarea scăzută a forţei de muncă. Mediile externe sunt extrem de diferenţiate, aşa încât fiecare regiune sau, în unele situaţii, mai multe regiuni oferă oportunităţi distincte. Acestea aparţin structurii sistemelor urbane (monocentrice, bicentrice sau policentrice), accesibilităţii la potenţiale autostrăzi, existenţei unor centre de dezvoltare economică explozivă ş.a.m.d. Ameninţările sunt la fel de variate, aparţinând factorilor naturali, politici, sociali sau economico-financiari. Evident că astfel de analize de tip inventar, specifice unei analize SWOT de tip clasic, sunt continuate cu analize matriciale, ierarhizând atuurile şi punctele slabe în raport cu impactul lor asupra dezvoltării fiecărei arii dezavantajate.

Selectarea ariilor profund dezavantajate acoperind o cat mai relevanta diversitate. Analize de teren pentru validarea sau nonvalidarea selectiei.

Având în vedere restricţiile prevăzute prin contract, care împiedică finanţarea analizelor de teren în ţară, deplasările şi observaţiile întreprinse asupra realităţii teritoriale s-au efectuat din alte proiecte şi contracte de cercetare. Observaţiile de teren pigmentează caracterizarea generală a ariilor profund dezavantajate şi constituie argumente pentru rediscutarea limitelor unora dintre acestea. Practic, s-au efectuat deplasări în toate regiunile de dezvoltare, dar observaţii detaliate s-au întreprins doar asupra a 16 arii profund dezavantajate. Repartizarea geografică a acestor arii a fost relativ echilibrată pe regiuni, urmărindu-se şi surprinderea unor caracteristici specifice ale acestora. Din fiecare regiune de dezvoltare au fost selectate câte două arii profund dezavantajate, exceptând regiunile Nord-Vest şi Sud din care s-au selectat câte 3, având în vedere diversitatea şi extinderea spaţială a acestora (harta 1).

zone dezavantajate selectate

Principalele caracteristici ale acestor arii profund dezavantajate sunt reprezentate de valorile înregistrate de ponderea populaţiei de peste 65 de ani (P65), absolvenţi numai de şcoală primară (SCP), muncitori necalificaţi (MN), ponderea populaţiei fără apaă curentă (FAP), rata şomajului de lungă durată (SM), mortalitatea infantilă (MI), rata creştere a populaţiei (RC), suprafaţa locuibilă per locuitor (SL), populaţia ocupată în agricultură, (OA), ponderea clădirilor degradate (CD), medici per locuitor (ML), ponderea populaţiei cu educaţie liceală şi superioară din populaţia totală de peste 21 de ani (EDS), farmacii la 1000 locuitori (FAR). Situaţia sintetică a stării dezvoltării acestor arii reiese din analiza chiar comparativă a valorilor înregistrate de indicatorii menţionaţi mai sus pe regiuni de dezvoltare (Tabel 1).

Tabel.1. Unele caracteristici ale ariilor profund dezavantajate selectate, pe regiuni de dezvoltare

Aria	P65	SCP	MN	FAP	SM	MI	RC	SL	OA	CD	ML	EDS	FAR
Regiunea de Nord-Est
NE3	17.8	37.2	7.7	5.2	4.8	26.2	0.53	12.5	63.6	57.3	0.33	12.8	0.54
NE5	22.3	44.0	2.8	2.0	2.3	30.9	-0.5	12.5	84.7	76.1	0.5	12.0	0.28
Regiunea de Sud-Est
SE1	14.1	41.2	22.1	7.9	5.4	35.5	-1.6	12.9	67.1	75.5	0.3	12.5	0.47
SE4	26.1	39.0	10.1	1.0	4.1	22.3	-4.9	15.5	71.4	67.6	0.4	10.6	0.28
Regiunea Sud
S1	15.4	37.7	20.6	6.3	10.3	31.1	-4.2	12.6	49.5	68.6	0.39	12.7	0.0
S5	25.9	46.4	7.8	2.8	2.1	24.8	-13.6	14.3	66.9	74.4	0.31	14.5	0.52
S7	28.4	47.9	8.5	0.48	2.61	18.1	-13.8	14.1	73.3	80.2	0.17	13.6	0.36
Regiunea Sud-Vest
SV2	18.8	32.1	16.4	0.31	6.2	21.8	-6.5	14.4	41.9	0.77	0.42	19.1	0.0
SV3	29.3	44.0	5.9	0.25	1.6	26.6	-9.2	17.3	82.7	56.6	0.22	11.4	0.27
Regiunea Vest
V2	22.1	33.1	8.8	6.4	4.3	12.9	-18.2	17.7	62.7	3.4	0.29	15.8	0.29
V6	15.1	31.4	10.1	12.6	2.9	25.4	-4.72	17.1	62.5	77.3	0.66	16.9	1.15
Regiunea Nord-Vest
NV1	14.8	38.2	4.0	5.9	3.0	20.6	-13.1	13.7	84.0	0.23	0.29	8.7	0.23
NV3	28.8	38.4	8.7	3.1	2.6	25.4	-15.4	17.9	60.0	2.8	0.23	13.4	0.0
NV6	20.1	38.7	12.9	1.62	1.63	29.9	-11.2	16.1	42.8	74.3	0.48	14.2	0.26
Regiunea Centru
C3	13.9	33.6	17.0	6.1	5.2	24.4	-9.48	15.4	38.6	4.2	0.54	15.6	0.77
C7	22.2	32.5	8.78	3.33	3.6	19.1	-13.4	14.4	49.1	0.6	0.49	17.3	0.5

Examinarea chiar sumară a acestui tabel conduce la câteva concluzii, care ar putea fi extrapolate la alte arii profund dezavantajate din aceeaşi arie. Astfel, se constată că cele mai îmbătrânite spaţii sunt cele care sunt caracterizate printr-un grad foarte mare de izolare, precum şi printr-un model demografic specific. În fiecare dintre regiunile de dezvoltare există arii cu grad ridicat de îmbătrânire, dar şi cu unul foarte scăzut, ceea ce înseamnă că influenţa acestui indicator la valoarea indivelui global de dezvoltare este foarte scăzută.

Gradul foarte ridicat de ruralism şi distanţa faţă de oraşe se regăseşte în valorile relativ diferenţiate ale ponderii absolvenţilor de şcoală primară în totalul populaţiei de peste 15 ani. Valorile ridicate se corelează, de regulă, cu ponderea populaţiei de peste 65 de ani, cu excepţia ariilor SE1 şi C3.

Ponderea muncitorilor necalificaţi în total salariaţi este un indicator extrem de controversat, având în vedere valorile înregistrate. Acestea oscilează între 22,1 în cazul SE1 şi 2,8 în aria profund dezavantajată NE5. În ceea ce priveşte valorile şomajului de lungă durată, acesta cunoaşte cea mai ridicată valoare în aria S1.

Ceea ce a detaşat în mod clar aceste arii în cadrul regiunilor de dezvoltare a fost mortalitatea infantilă, ale cărei valori sunt extrem de ridicate, exceptând aria V2, S7 şi C7, unde aceasta nu depăşeşte 20,0%0. Sunt arii situate fie în apropierea unor oraşe, fie cu modele culturale deosebite.

Ratele de creştere a populaţiei înregistrează diferenţieri marcante în cadrul acestor arii fiind foarte evidentă depopularea înregistrată între 1992 şi 2002. Pe ansamblu se constată o corelaţie relativ bună între valorile acestui indicator şi populaţia de peste 65 ani. Singura creştere demografică în intervalul menţionat este înregistrată în cazul ariei profund dezavantajate NE3, cunoscută ca una dintre ariile în care sporul natural acoperă migraţiile interne şi externe. Cea mai ridicată valoare aparţine ariei V2 (Lunca Cernii de Jos – Bârna), cu aşezările cele mai izolate şi cu o migraţie puternică a populaţiei în anii 1960-1980.

Cu mici oscilaţii, valori slab diferenţiate se înregistrează în cazul indicatorilor care privesc suprafaţa locuibilă per locuitor şi ponderea celor care lucrează în agricultură. În cazul primului indicator se impun ariile dezavantajate din Banat şi Transilvania de nord-vest şi Oltenia, iar în cazul celui de-al doilea ies în evidenţă în mod clar trei arii repartizate aleatoriu: NE5, SV3 şi NV1.

Faţă de acest trend general de distribuţie a vlorilor mai multor indicatori, este surprinzătoare apariţia unor arii fără farmacii, deşi din punct de vedere al numărului de locuitori acestea sunt inexplicabile. Din cele 16 arii selectate, trei sunt lipsite de astfel de dotări care reprezintă o dotare minimală. Este drept, că nici una dintre aceste arii nu includ nici măcar un oraş mic sau o localitate rurală cu un vădit rol de polarizare locală.

În concluzie, în urma cercetărilor de teren efectuate, a rezultat că, într-adevăr aceste arii constituie adevărate arii problemă, iar studiul lor se impune a fi continuat pentru individualizarea modalităţilor concrete de tratament. Pentru aceasta s-au făcut primele estimări legate de existenţa unor discontinuităţi teritoriale la aceste nivele, discontinuităţi care pot fi accentuate sau diminuate în raport cu obiectivele care pot fi stabilite, pentru accelerarea dezvoltării acestor spaţii.

Aplicarea analizei SWOT pentru individualizarea calităţii mediului intern şi a mediului extern al entităţilor selectate

Analiza SWOT reprezintă una dintre metodele complexe de analiză teritorială, care implică depistarea principalelor atuuri, a punctelor slabe, a oportunităţilor şi ameninţărilor legate de dezvoltarea ariilor profund dezavantajate. Distincţia între mediul intern şi mediul extern se face foarte net ţinând cont de faptul că totdeauna punctele tari şi punctele slabe aparţin primului tip de mediu, iar ultimele două caracterizează mediul de inserţie al ariilor menţionate mai sus.

Cu aceste precizări de fond pentru aplicarea corectă a analizei SWOT, s-a trecut la individualizarea pentru fiecare dintre ariile profund dezavantajate a celor patru categorii de elemente. Obiectivul principal a fost construirea a 16 matrici-inventar a principalelor atuuri, lipsuri, oportunităţi şi ameninţări. Numărul atuurilor individualizate a variat de la 11 în cadrul ariei S1, la 24 în cadrul ariei C7. În cadrul punctelor slabe cu o frecvenţă de 85% apare nivelul scăzut al forţei de muncă înalt calificate. Diversitatea acestor caracteristici este exprimată de mulţimea unor elemente naturale restrictive sau antropice, cu dinamici impredictibile (de exemplu, fenomene climatice extreme locale, inundaţii pe bazine foarte restrânse, riscul ridicat al unor conflicte sociale sau etnice ş.a.m.d.). Oportunităţile cele mai frecvente sunt cele care privesc favorabilitatea condiţiilor climatice generale, poziţia geografică şi existenţa unor magistrale de circulaţie. Printre ameninţări, cele mai frecvente aparţin cutremurelor, inundaţiilor generate de marile artere hidrografice, atractivitatea exagerată a marilor oraşe faţă de forţa de muncă tânără, mirajul emigrării ş.a.

Studiul amănunţit efectuat pentru fiecare arie selectată a scos în evidenţă o dominanţă a punctelor slabe, ceea ce a definit un mediu intern cu o precaritate nuanţată, în funcţie de caracteristicile demografice, economice şi culturale ale fiecărei arii. În plus, individualizarea fiecărei arii a avut la bază criterii legate de contiguitatea subdezvoltării, insulele de dezvoltare reprezentate de unele oraşe apărând ca fenomene teritorializate integrate în ansamblul respectiv, dar care modifică parametrii calitativi ai mediului intern.

Mediul extern, care constituie cadrul general de inserţie a fiecărei arii profund dezavantajate are o mare variabilitate a caracteristicilor, pe care le regăsim în oportunităţi şi ameninţări mai mult sau mai puţin evidente.

Sintetic, starea calităţii mediului intern şi extern pe fiecare dintre ariile aprofundate luate în calcul se prezintă în felul următor:

Tabel nr.2. Calitatea mediului intern şi extern pe arii profund dezavantajate

Aria	Mediul intern	Mediul extern
NE3	Diversificat, precar, dar cu degradare influenţată de oraşul Roman	Conexiuni pe axa Siretului; frecvente inundaţii ale Siretului; poli urbani naţionali greu accesibili
NE5	Sărăcie accentuată, migraţie puternică, clădiri degradate, mortalitate infantilă ridicată, activităţi agricole dominante	Accesibilitate redusă, poli urbani naţionali greu accesibili, inaltă periferalitate
SE1	Conexiuni interne reduse, dominanţa activităţilor agricole, mortalitate infantilă foarte ridicată, fond locuibil degradat	Dezvoltarea Constanţei ca pol naţional, de importanţă europeană, acces la Dunăre, periferalitate, frecvenţa secetelor
SE4	Dominanţa activităţilor agricole, grad ridicat de îmbătrânire, conexiuni dificile	Consolidarea conurbaţiei Galaţi-Braila, frecvenţa secetelor,
S1	Conexiuni interne favorabile, resurse de apă, diversitate a activităţilor economice, fond locuibil degradat	Accesibilitate la fluviul Dunărea, la Autostrada Soarelui şi la magistrala feroviară; fenomene climatice extreme
S5	Ruralitate accentuată; oraşul Giurgiu poate deveni un pol regional de dezvoltare, resurse de apă, grad mare de izolare a majorităţii aşezărilor	Accesibilitate limitată la infrastructura majoră, Acce la Dunăre, existenţa Bucureştiului la circa 100 km.
S7	Grad de ruralism ridicat; oraşul Turnu Măgurele ca centru local de polarizare, activităţi industriale în declin accentuat	Acces limitat la Dunăre, periferalitate accentuată, fenomene climatice extreme, magistrala feroviară.
SV2	Resurse energetice, relief degradat cu efecte asupra economiei locale, resurse de apă limitate	Grad mare de izolare, fluctuaţiile din politica energetică naţională
SV3	Dominanţa resurselor agricole, grad ridicat de îmbătrânire, resurse de apă deficitare	Existenţa oraşului Craiova în apropiere, fenomene climatice extreme, politica agricolă adecvată
V2	Infrastructura locală degradată, descreştere demografică accentuată, resurse silvice şi agricole	Accesibilitate limitată, lipsa unei politici specifice ariilor montane, inundaţii frecvente pe râurile mici
V6	Resurse agricole ridicate, mortalitate infantilă ridicată, grad înalt de degradare a fondului de locuit	Cooperare transfrontalieră, accesibilitate la infrastructurile majore, cutremure de suprafaţă
NV1	Resurse forestiere şi agricole, resurse miniere, populaţie tânără, depopulare accentuată	Izolare ridicată, lipsa unor politici de protecţie a spaţiului montan, fenomene climatice extreme
NV3	Resurse agricole limitate, resurse energetice, conexiuni interne reduse, relief accidentat, îmbătrânire ridicată	Creşterea influenţei oraşului Cluj-Napoca, politici de revitalizare a agriculturii, autostrada Transilvaniei
NV6	Resurse geotermale şi agricole, infrastructura majoră modestă, mortalitate infantilă foarte ridicată	Influenţa potenţială a oraşelor Oradea şi Salonta, politici specifice energiilor neconvenţionale, potenţial de cooperare transfrontalieră
C3	Resurse energetice ridicate, relief accidentat, inundaţii locale, rolul de centru polarizator al oraşului Dumbrăveni	Revitalizarea oraşului Mediaş, Îmbunătăţirea infrastructurii majore care traversează Transilvania, noi politici energetice.
C7	Resurse miniere şi silvice, depopulare accentuată, infrastructură foarte modestă, centre locale de polarizare, potenţial agroturistic important	Grad mare de izolare, lipsa unor politici adecvate dezvoltării spaţiului montan, fenomene climatice extreme, slaba polarizare a marilor oraşe

Caracterizarea celor două tipuri de medii pe fiecare arie profund dezavantajată a creat posibilitatea unei aprecieri a calităţii acestora pentru tratamentul ulterior, care va fi recomandat, în urma continuării studiului.

Ierarhizarea atuurilor si punctelor slabe la nivelul ariilor profund dezavantajate selectate.

Dacă, de regulă, analiza SWOT se opreşte la inventarul principalelor componente, cu o descriere a acestora, s-a considerat utilă trecerea la etapa următoare, respectiv la ierarhizarea atuurilor şi a punctelor slabe, ca elemente definitorii în stabilirea obiectivelor strategice pentru tratarea acestor arii. Ierarhizarea acestora s-a efectuat după aprecierea importanţei lor în procesul de eliminare a subdezvoltării. În acest sens erau două căi foarte clare: de determinare a coeficienţilor de corelaţie între principalele puncte tari şi puncte slabe sau aplicarea unui demers descriptiv clasic în care sunt puse în evidenţă relaţiile de determinare.

Aceste ierarhizări s-au efectuat pentru fiecare dintre ariile selectate, însă au fost particulare, ţinând cont de specificul mediului intern şi mai ales de caracteristicile elementare ale acestora. În general, caracteristicile mediului fizic şi antropic resimt influenţa puternică a condiţiilor geografice ale fiecărei arii profund dezavantajate. Legătura foarte puternică dintre specificul local al mediului şi ierarhizarea după importanţă a atuurilor şi punctelor slabe face dificilă redarea sintetică a unor elemente convingătoare asupra acestor ierarhii.

În general se poate menţiona că în ariile profund dezavantajate situate în spaţiile montane, printre atuuri s-au identificat, în ordinea importanţei următoarele elemente: potenţialul demografic, resursele minerale, fondul forestier, potenţialul turistic, creşterea animalelor, nivelul de calificare ceva mai ridicat al populaţiei, resursele de apă, ospitalitatea populaţiei, nivelul veniturilor, calitatea fondului de locuit, continuitatea formei private de proprietate. Într-un spaţiu de deluros, ariile profund dezavantajate se caracterizează prin următoarea ierarhie a punctelor tari: resurse energetice, potenţial demografic important, parţial specializat în industria extractivă, resurse agricole, local favorabile pomiculturii şi viticulturii, reţea densă de aşezări. O arie profund dezavantajată din zona de câmpie prezintă, de regulă, următoarea ierarhie a atuurilor: resurse agricole diversificate, creşterea animalelor, potenţial demografic moderat, aşezări umane mari, industrie de prelucrare locală a produselor agricole şi animaliere, industrie extractivă (petrol şi gaze naturale).

În cea ce priveşte punctele slabe ierarhiile s-au observat a fi, în mod asemănător, diferenţiate pe principalele mari zone de relief. Astfel, în zona montană se remarcă următoarea ierarhie: gradul de accesibilitate redus în interiorul ariilor respective, închiderea sau diminuarea activităţii întreprinderilor industriale, starea precară a infrastructurii, mulţimea aşezărilor mici şi risipite, tendinţă accentuată de îmbătrânire, spor migratoriu în creştere, lipsa centrelor de colectare a produselor animaliere. Ariile profund dezavantajate din spaţiile deluroase se caracterizează prin următoarea ierarhie a punctelor slabe: instabilitatea terenurilor, depopularea masivă, gradul excesiv de fragmentare a proprietăţilor, starea foarte precară a infrastructurii locale, lipsa unor centre de colectare a produselor agricole, moştenirea unui mediu degradat. În zona de câmpie, ariile profund dezavantajate se disting prin următoarele lipsuri: ponderea ridicată a suprafeţelor agricole nelucrate, depopulare intensă, infrastructură locală deficitară, grad de îmbătrânire ridicat, slaba organizare a pieţelor agricole, lipsa centrelor de prelucrare locală a produselor agricole, fenomene climatice locale cu impact asupra dezvoltării, lipsa resurselor de apă, mai ales în anotimpul secetos.

Această prezentare a principalelor ierarhii regăsite în urma analizei SWOT relevă diferenţierea teritorială şi diversitatea intrinsecă a problemelor pe care le au aceste arii. Individualizarea lor în condiţiile trecerii la depistarea principalelor disfuncţionalităţi interne poate conduce la fundamentarea unor soluţii viabile de tratament al acestor „buzunare teritoriale de sărăcie”.

Pregatirea pentru publicare a două articole care să fie transmise spre publicare la reviste cotate ISI, precum şi a altor 4 articole pentru reviste romaneşti de profil

Urmare a activităţii de cercetare întreprinse şi valorificând contexte teritoriale în corelare cu specificul unor reviste, menţionăm că au fost pregătite pentru a fi transmise spre publicare la reviste cotate ISI, următoarele articole:

1. Spatial pattern of the unbalanced social-economic development of Romania (autor: Ioan Ianoş), predat la revista Die Erde;

2. The present-day indentity building of rural and urban communities in the Bucharest metropolitan area, predat la revista Lanscape and Urban Planing

În acelaşi timp au fost publicate, în diferite reviste, următoarele articole:

1. Spatial nanostructures. A theoretical introduction,(autor: Ianoş I.) Romanian Journal of Regional Geography, 2008, vol.3, nr.2, p.4-16

2. Spatial Model of Romania’s Uneven Social-Economic Development, (autor: Ianoş I.) in Heller, W./Arambasa Mihaela (Eds) „Am östlichen Rand der EU: Politisch-geographische, ethnische und nationale sowie ökonomische und soziale Probleme und ihre Folgen für die Grenzraumbevölkerung” Potsdamer Geographische Forschungen, 2008, Band 29, p.47-62.

3. The demographic dynamics of settlement systems in Cotustei Hills (autori: peptenatu D., Drăghici Cr., Pinitilii Radu), BSGR[1], XIII – XIV (XXCIII-XXCIV), 2008, p.143-151.

4. Respect for Space in Local and Regional Development, (autor: Ianoş I.), 2008, Revista Română de Geografie Politică, an X, 2, p.5-14.

5. Remarks on the relationship between regional image and minorities in Romania, (autor: Ianoş I.), BSGR, XIII – XIV (XXCIII-XXCIV), 2008, p.39-57.

6. La fragmentation fonctionnelle du périphérique de Bucarest et le modele d’un espace de soutien pour le développement de perspective de la capitale, (autori: Ianoş I., Cepoiu Andreea-Loreta, Pintilii R.) Seminarul Geografic « D. Cantemir », 2008, nr.27, p.35-48.

Der sozioökonomische Einfluss auf die ökonomische Restrukturierung in der Dobrudscha, (autori: Ianoş I., Cepoiu Andreea-Loreta) in Sallanz Josef (Ed.) “Die Dobrudscha – ein neuer Grenzraum der EU. Sozioökonomische, ethnische, politisch-geographische und ökologische Probleme”, Sudosteuropa Studien, 2008, 76, p.64-77.

Etapa a-II-a

Individualizarea discontinuitătilor la nivelul fiecărei arii profund dezavantajate

Pentru tratamentul ariilor profund dezavantajate este esential a diseca structurile interne ale acestora si de a individualiza principalele mecanisme care determină schimbări la micro- si meso-scară. În acest sens, un pas important, în conformitate cu obiectivele stabilite, l-a reprezentat depistarea discontinuitătilor în materie de dezvoltare la nivelul ariilor profund dezavantajate. Chiar dacă proiectia spatială a unor astfel de discontinuităti la nivel de micro-scară pare mai putin lizibilă, aceasta este fundamentală pentru a cunoaste morfogeneza si pentru a individualiza factorii principali în aparitia si disparitia acestora.

Stabilirea indicatorilor care să conducă la individualizarea disparitătilor în interiorul fiecărei arii

Analizând evidentele statistice si posibilitătile reale de a măsura, cantitativ si calitativ, principalele componente capabile să indice nivelele de dezvoltare ale unitătilor elementare de bază, dintr-o arie profund dezavantajată, s-a ajuns la alcătuirea unei liste exhaustive de indicatori. O parte dintre acettia sunt doar calitativi, exprimând: fizionomia generală a asezărilor, nivelul de întretinere a infrastructurii, comportamentul general al populatiei si aprecierea capacitătii creative a comunitătilor. Dificultatea măsurării acestor indicatori a determinat recurgerea la o scară de apreciere de la 1 la 100, la nivelul ariei respective. Evidentele statistice, respectiv datele continute în BDL si în volumele recensământului din anul 2002, oferă cu precădere informatii de ordin demografic si mai putin de ordin economic. De altfel, economia si infrastructura de la nivel local sunt private de informatii care să conducă la o apreciere directă a tipurilor de activităti si a intensitătii acestora la nivel de comună/oras.

În aceste conditii, indicatorii cantitativi utilizati sunt în mare parte cei folositi la individualizarea ariilor profund dezavantajate. Acestia au fost grupati pe patru mari categorii, reflectând demografia, economia si forta de muncă, infrastructura si standardul de viată familial. Analiza indicatorilor elementari prin prisma valorilor concrete a condus la stabilirea următorului sistem de indicatori:

- Indicatori demografici: dinamica numărului de locuitori între ultimele două recensăminte (%), migratia internă netă (%0), mortalitatea infantilă (%0), ponderea populatiei absolventă de liceu si învătământ superior (%);

- Indicatori economici: numărul de firme la 1000 de locuitori (%0), cifra de afaceri pe comune (lei/locuitor); rata somajului (%), ponderea muncitorilor necalificati din total salariati (%);

- Indicatori de infrastructură: ponderea clădirilor degradate (%), ponderea locuintelor terminate în anul 2005 din total locuinte (%), farmacii la 1000 locuitori (%0);

- Indicatori privind standardul de viată: suprafata locuibilă pe locuitor (mp/loc.), ponderea populatiei fără apă curentă (%), număr de medici la 1000 locuitori (%0).

Valorile indicelui agregat de dezvoltare variază de la o arie la alta, în functie de extensiunea acesteia si de existenta, în general, a unui oras de peste 10.000 locuitori în interiorul său. Asa se explică faptul că cel mai mare ecart de variatie se remarcă în ariile profund dezavantajate selectate din regiunea de Nord-Est (NE2, spre exemplu, înregistrează un ecart de circa 20 unităti) si de Sus (S4, cu un ecart de aproape 16 unităti)

Prelucrarea indicatorilor cantitativi s-a efectuat după standardizarea acestora. A rezultat un indice de dezvoltare specific fiecărei comune/oras, care ulterior a fost reprezentat cartografic. Indicatorii calitativi au fost utilizati doar pentru a corecta si a justifica modalitatea de agregare a unor entităti administrative de bază în interiorul ariei profund dezavantajate.

Delimitarea arealelor caracteristice, prin rafinarea analizei la nivelul fiecărei arii profund dezavantajate

Ideea de bază în jurul căreia s-a construit conceptul de tratament al ariilor profund dezavantajate a fost aceea de a individualiza, la nivelul fiecăreia dintre aceste arii, spatii caracteristice cu valori apropiate ale gradului de dezvoltare. Evident, pe ansamblu, întreaga arie selectată este slab dezvoltată, dar având în vedere extensiunea si complicarea functională, inclusiv în interiorul acestora, au loc procese de diferentiere, care sugerează necesitatea unor interventii controlate la aceste nivele.

Modalitatea de delimitare a spatiilor caracteristice s-a bazat pe valorile înregistrate de indicele general de dezvoltare al fiecărei comune/oras. Principalii pasi în delimitarea propriu-zisă au fost următorii:

a) Transpunerea cartografică a valorilor indicelui de dezvoltare si obtinerea unor cartograme cu valorile concrete ale fiecărei comune sau oras;

b) Agregarea ariilor relativ omogene la scara esantionului respectiv (mentionăm că analiza s-a derulat pe arii selectate, rezultând la nivel national 48 de entităti;

c) Stabilirea nivelului de dezvoltare în raport cu nivelul mediu al ariei analizate si aprecierea calitativă a gradului de dezvoltare;

d) Corectarea agregărilor primare prin luarea în consideratie a indicatorilor calitativi;

e) Efectuarea de compromisuri în procesul de generalizare a nivelelor de dezvoltare, tinând cont de poztia geografică fată de unele localităti urbane sau rurale cu functii de loc central;

f) Delimitarea propriu-zisă a ariilor caracteristice pentru fiecare din ariile profund dezavantajate;

g) Acordarea de coduri pentru a fi mai usor identificate în analize si pentru a se facilita , ulterior, extrapolarea modelelor de dezvoltare.

Ariile selectate au o structură foarte diferită. În ciuda faptului că acestea ridică mari probleme legate de rămânerea în urmă, care explică individualizarea lor prin discontinuităti evidente ale nivelului de dezvoltare la majoritatea indicatorilor, prin extinderea lor arată existenta altor discontinuităti interne. Aceasta demonstrează importanta analizelor multiscalare în individualizarea spatială a fenomenelor de dezvoltare teritorială.

Delimitarea arealelor caracteristice s-a făcut prin generalizarea valorilor indicilor de dezvoltare, atribuindu-se fiecărui nou areal individualizat o apreciere calitativă. Cele patru tipuri de aprecieri: dezvoltare ridicată, medie, redusă si foarte redusă îsi păstrează forta de comparatie numai în interiorul ariei selectate, datorită plasării sistemului referential la nivelul ariei profund dezavantajate. Pentru a reflecta modalitatea de generalizare a rezultatelor în nivele de dezvoltare, prezentăm aleatoriu o arie profund dezavantajată cu diferentierile intercomunale (Fig.1a) si cu situatia după generalizare (Fig1.b).

Multitudinea de situatii a însemnat un efort important de generalizare, incluzând o parte din indicatorii calitativi, altii de pozitie geografică si, în plus, permanent s-a avut în vedere scopul pentru care se recurge la o astfel de analiză internă. Acesta din urmă a condus la ideea de a fragmenta un areal relativ omogen, tocmai pentru a oferi baza unei constructii functionale ulterioare. Un areal foarte extins, aparent omogen, dar cu fluxuri orientate în directii opuse nu poate fi gestionat din punct de vedere al tratamentului ulterior. Din această cauză, fragmentarea sa devine o necesitate pentru construirea unui cadru institutional de implementare a unor politici inter-locale de dezvoltare.

zone dezavantajate selectate

Caracterizarea discontinuitătilor spatiale în interiorul fiecărei arii profund dezavantajate

Analiza tuturor discontinuitătilor apărute între arealele caracteristice individualizate scoate în evidentă o varietate de situatii, în functie de care rezultă câteva tipuri definite de: profunzimea decalajului, omogenitatea, fragilitatea si durata discontinuitătii.

În raport de profunzimea decalajului dintre arealele caracteristice selectăm doar câteva exemple semnificative:

a) discontinuităti profunde, individualizate între arii cu nivele de dezvoltare opuse, respectiv între cele cu dezvoltare ridicată si cu dezvoltare redusă sau foarte redusă: între NE4c si NE4b, SE4a si SE4b, S3a si S3b, SV5a si SV5b, V4b si V4c, NV5e si NV5d, C6c si C6b;

b) discontinuităti difuze sau chiar lipsa discontinuitătilor. În ciuda faptului că acestea nu sunt chiar asa de evidente, au fost trasate limite, individualizându-se arii caracteristice care ar putea fi viabile în implementarea unor politici reale de dezvoltare inter-locală. Ca exemple, mentionăm limitele dintre arealele: NE3b si NE3f, SE3a si SE3b, S5a si S5f, SV1c si SV1f, NV2a si NV2c, C3b si C3c.

În raport de gradul de omogenitate a discontinuitătilor, însemnând mentinerea aceleiasi intensităti a discrepantelor de-a lungul unei limite, remarcăm:

a) discontinuităti omogene, însemnând acelasi decalaj pe toată lungimea acesteia: NE3a si NE3b, SE3c si SE3d, S2i si S2k, SV3a si SV3b, V3a si V3b, NV1a si NV1c, C5a si C5b;

b) discontinuităti eterogene, cu decalaje foarte variabile de la un areal la altul: NE3c si NE3d, SE4b si SE4c, S3a si S3b, SV4c si SV4d, V3b si V3c, NV5d si NV5c, C6b si C6c.

Fragilitatea discontinuitătilor are în vedere tendinta acestora de a se transforma în continuităti. Cercetările au individualizat acele discontinuităti definite de decalaje apropiate, care înseamnă o fragilitate foarte ridicată si altele definite de decalaje maximale, însemnând o fragilitate redusă. Ca alte cuvinte, este vorba de starea discontinuitătilor, unele aflate în pragul „instabilitătii”, altele cu un grad mare de stabilitate. În acest sens, s-au subliniat:

a) discontinuităti cu fragilitate ridicată, localizate între areale apropiate ca nivele de dezvoltare si unde, de regulă trebuie accentuat decalajul dintre acestea. În această categorie sunt incluse discontinuităti precum cele care separă arealele: NE3b de NE3f, SE3b de SE3c, S7b de S7c, SV4c de SV4d, V4a de V4b, NV4g de NV4f, C3b si C3c;

b) discontinuităti cu fragilitate redusă, localizate între areale cu decalaje majore, care pot fi cu greu estompate: NE5c si NE5e, SE3d si SE3e, S3a si S3b, SV4a si SV4d, V4b si V4c, NV1b si NV1c, C5b si C5d.

Aprecieri asupra duratei discontinuitătilor de la aceste nivele nu au putut fi făcute decât indirect, din lipsa posibilitătilor reale de a compara două secvente temporale ale structurilor interne ale ariilor profund dezavantajate. Oricum, cele trei categorii de discontinuităti au fost utilizate indirect pentru cunoasterea mecanismelor care stau în spatele productiei de discontinuităti.

Cunoasterea si definitivarea mecanismelor capabile să producă discontinuităti

Din studiul detaliat al caracteristicilor arealelor din interiorul ariilor profund dezavantajate au putut fi cunoscute si descrise mecanismele care produc discontinuităti spatiale si induc dinamica acestora. Într-o astfel de actiune, primul pas l-a constituit individualizarea factorilor care pot genera discontinuităti, ierarhizarea si analiza interactiunilor dintre acestia.

Individualizarea factorilor potentiali generatori de discontinuităti

Multe din discontinuitătile actuale vin din istorie, având în vedere că discutăm de arii profund rurale, în care dezvoltarea a fost extrem de lentă, iar fenomene, precum depopularea, nu au putut avea decât efecte contrare. Varietatea situattiilor concrete ne-a condus la ideea că putem discuta de o diversitate foarte mare de factori cu rol determinant în dinamica discontinuitătilor. Printre acesti factori se impun cei istorici, economici, demografici, culturali si politici. Factorii naturali sunt mai degrabă premise ale procesului de morfogeneză a discontinuitătilor, blocând sau amplificând tendintele de dezvoltare diferentiată la nivel de micro-scară. Factorii istorici au o mare incidentă asupra discontinuitătilor de la acest nivel si se regăsesc în structurile teritorial-administrative, în primul rând. Fiind vorba de spatii la nivel de micro-scară, functia de resedintă de comună, câstigată sau pierdută, a fost esentială în evolutia unei comunităti, în schimbarea ierarhiilor la baza sistemelor de asezări. La evolutiile diferentiate ale teritoriilor de la acest nivel au contribuit mostenirile culturale si politicile locale, promovate constient sau „inconstient”.

Dar impactul direct cel mai important în morfogeneza discontinuitătilor spatiale la micro-scară l-au avut factorii demografici si economici. Calitatea caracteristicilor demografice, multă vreme părea a fi invers proportională cu nivelul de dezvoltare. Astfel, comune cu un spor natural foarte ridicat aveau un nivel redus de dezvoltare, pe când cele cu o populatie îmbătrânită se situau la polul opus. Generalizarea nivelului de pregătire si difuzia bunelor practici par a anula avantajul istoric si al traditiilor privind organizarea spatiului infra-local. În acelasi timp, existenta numai a unui tip de resurse si practicarea unei economii de subzistentă au avut efecte asupra nivelului actual de dezvoltare a unor areale specifice.

La nivelul fiecărei categorii de factori individualizăm factori elementari. Astfel, factorii istorici cuprind mostenirea infrastructurală (fizică si socială), structurile de organizare administrativă, functia istorică a unor asezări, factorii culturali se referă la patrimoniul cultural imaterial, la obiceiurile si traditiile în gestionarea spatiului, la mentalitătile populatiei, la credintele religioase si proiectia lor spatială, iar factorii politici se referă la succesiunea deciziilor luate la diferite nivele si impactul acestora asupra modului de gestionare a teritoriului la micro-scară. Această ultimă categorie de factori a avut efecte extrem de nefavorabile asupra ariilor profund dezavantajate prin procesele de cooperativizare, după modelul sovietic. S-a constatat existenta unui decalaj de dezvoltare între comunele colectivizate si cele în care proprietatea privată a continuată să existe, în favoarea acestora din urmă. discontinuităti generate de astfel de decizii se remarcă la nivelul unor arii profund dezavantajate acoperind atât spatiul montan, cât si depresionar (V2, NV1, NV6, C7).

Din categoria factorilor economici, remarcăm pe cei care au stat la baza industrializării, dezvoltării agriculturii si tertiarizării (incluzând si resursele naturale). Politicile de industrializare promovate în perioada regimului totalitar au produs mari discontinuităti la nivelul ariilor profund dezavantajate (NE5, NE3, S5, SV2, V2, NV6, C7). Trecerea la economia de piată a mentinut aceleasi discontinuităti, dar promovate de disparitia activitătilor industriale localizate în urma unor decizii eronate. Factorii demografici, pot fi rezumati la următoarele subcategorii: cei legati de cresterea demografică naturală, la deplasările la mică distantă si la deplasările la mare distantă cu două directii: interne si externe. Impactul acestor factori în producerea de discontinuităti este foarte diferentiat si dificil de pus în balantă, vis-a-vis de procesul de dezvoltare. Aceasta, pentru că statistic ariile rurale cu multi emigranti pentru muncă par a fi dezvoltate, datorită remitentelor, dar pe termen lung este posibil ca acestea să fie marii perdanti.

Ierarhizarea acestora in raport cu impactul pe care îl au asupra dezvoltării locale si inter-locale

Diversitatea procesului de dezvoltare locală si inter-locală arată că este dificil a face o ierarhie globală a factorilor generatori de discontinuităti pozitive la nivelele respective, considerând că acestea sunt la baza dezvoltării teritoriale. În cazul celor mai multe areale caracteristice se pare că factorii economici, combinati cu cei culturali sunt determinanti în dezvoltarea locală.

În ceea ce priveste dezvoltarea inter-locală, regăsim valorificati din plin factorii istorici si politici. Primii valorifică rolul jucat de unele asezări rurale sau urbane în istoria locală sau regională, existenta unor functii legate de pozitia geografică, ce a favorizat functionarea unor localităti ca târguri traditionale. Cei politici sunt legati de unele functii detinute de o serie de asezări, fie ca resedinte de plase în perioada interbelică, fie ca resedinte raionale, ceea ce le-a impus în sistemele locale de asezări.

Metoda de ierarhizare a factorilor generatori de dezvoltare a avut la bază construirea unui graf si o matrice asociată pentru fiecare dintre ariile arealele caracteristice din ariile selectate. Notându-se cu 1 si 0 existenta, respectiv lipsa unei relatii de determinare, s-au obtinut pe orizontală valori diferite pentru fiecare factor. În functie de suma totală a valorilor respective s-a ajuns la ierarhizarea pentru fiecare areal caracteristic a factorilor cu impact asupra dezvoltării locale. La nivelul ariilor profund dezavantajate selectate, pe areale caracteristice, a reiesit că revitalizarea agriculturii detine mai mult de 37%, valorificarea locală industrială a produselor agricole 23%, dezvoltarea IMM-urilor 21%, restul de 19%, revenind celorlalti factori.

Identificarea lanturilor de interactiuni in momentul stimulării unuia din factori si estimarea efectelor asupra dezvoltării

Pentru estimarea efectelor asupra dezvoltării s-a încercat identificarea traseului de amplificare a influentelor unui factor în cazul stimulării acestuia. Este foarte clar că dezvoltarea unui areal din structura internă a unei arii profund dezavantajate nu se face decât prin inducerea unei schimbări la nivelul unuia din factori. Simulările efectuate a scos în evidentă două tipuri de lanturi de interactiuni: unul care înseamnă interactiuni difuze în timp (generate de schimbarea produsă într-un areal extins spatial), iar al doilea, caracterizând interactiuni relativ rapide determinate de implementarea unei activităti cu caracter punctual de tipul industriei sau al serviciilor.

Cele mai durabile lanturi de interactiuni se construiesc având ca factor determinant o activitate productivă de tip punctual: valorificarea industrială a produselor lemnoase, agricole sau a unor roci sau minerale. Aceste lanturi au o activitate de aglomerare de alte activităti, ceea ce determină o diversificare economică a arealului caracteristic. Simulările efectuate în cazul arealelor caracteristice NE5f, SE4d, S5c, SV2, V6, NV1c, C3d, confirmă efectele amplificatoare ale acestor interventii de tip punctual, valorificând resursele locale prin intermediul IMM-urilor.

Spre exemplu, în cazul arealului SE4d, extins pe teritoriul a 6 comune, dacă se intervine prin stimularea dezvoltării unor activităti de valorificare a produselor agricole din acest spatiu la nivelul localitătii Balta Albă, se vor produce schimbări succesive în modul de utilizare a terenurilor agricole din comunele Grădistea, Vâlcelele, Boldu, Galbenu si Ghergheasa. O bună parte din produsele agricole obtinute vor genera fluxuri convergente spre Balta Albă. Cresterea veniturilor realizate din posibilitatea reală de valorificare a produselor agricole vor determina în plan economic o revitalizare si o diversificare a activitătilor de servicii. Multiplicarea acestor activităti va avea efecte directe asupra demografiei locale, diminuând plecările definitive, asupra infrastructurii fizice si sociale, asupra nivelului de pregătire a populatiei. Evident că efectul principal va fi construirea unei noi discontinuităti între comuna Balta Albă si celelalte comune, pentru ca apoi aceasta să fie împinsă spre exteriorul arealului si să se transforme într-o continuitate.

Depistarea factorilor principali, generatori de discontinuităti la nivelul fiecărei arii profund dezavantajate, selectate

Rezultatele obtinute în capitolul precedent au constituit fundamentul individualizării factorilor principali, care pot determina aparitia si evolutia unei discontinuităti la nivelul arealelor caracteristice din ariile profund dezavantajate. Acestea au fost foarte utile pentru caracterizarea mediului intern al fiecăreia.

Analiza contextului intern si al mediului extern, adiacent fiecărei arii profund dezavantajate

Contextul intern reiese din structura diferită a fiecărei arii profund dezavantajate (APD) având în vedere specificul arealelor caracteristice. Distingem, astfel, APD-uri foarte complexe ca cele din Regiunile de Nord-Est si de Sud, dar si altele relativ simplu structurate ca Regiunile de Sud-Vest, Vest sau Nord-Vest. Spre exemplu, APD NE5 prezintă 3 areale cu nivele medii de dezvoltare, 2 cu nivele scăzute de dezvoltare si 4 cu nivele foarte scăzute. În opozitie cu această situatie complexă, remarcăm APD SV2, cu 2 areale având nivele scăzute de dezvoltare si unul mediu.

La această abordare statistică, trebuie să adăugăm geometria configuratiilor care cresc nota de complexitate. discontinuitătile care separă astfel de areale nu sunt decât rareori lineare, în cele mai multe cazuri fiind foarte festonate. De aici si dificultatea stabilirii unor modele general aplicabile în tratamentul unor astfel de arii.

Analiza mediului extern a scos în evidentă influenta deosebită pe care o au mai multi factori asupra caracteristicilor generale ale APD-urilor. Dintre acestia, se remarcă gradul de ruralizare, densitatea si calitatea infrastructurii de transport, inclusiv accesibilitatea, structura si dinamica economiei regionale, caracteristicile sistemului regional de asezări, diferentierile culturale. Reflectarea în structurile spatiale regionale determină un aspect asimetric în dezvoltarea regională, cu rupturi de simetrii pe mari spatii (Regiunea de Nord-Est, Regiunea Sud, Regiunea de Nord-Vest), respectiv un aspect areolar, într-un spatiu regional dezvoltat (Regiunile Vest, Centru).

Sublinierea tipurilor de resurse specifice care sustin factorii cei mai dinamici ai schimbării locale si inter-locale

Activitatea vizând realizarea acestui obiectiv a însemnat un inventar al resurselor individualizate pe fiecare areal caracteristic din APD-uri. Într-o ordine a frecventei resurselor locale si inter-locale s-au impus: resursele agricole, forestiere, volumul fortei de muncă (mai putin calitatea acesteia), potentialul turistic, resursele minerale, bunele practici în gestionarea spatiului la scară mică si pozitia geografică (privită ca resursă).

Caracterizarea principalilor factori prin prisma capacitătii lor de a genera discontinuităti cu impact asupra dezvoltării

Pentru fiecare dintre factorii principali capabili să genereze discontinuităti la nivelul arealelor caracteristice si al APD-urilor s-a întreprins o analiză, capabilă să sublinieze capacitatea acestora de a induce schimbări. Asa cum s-a mentionat si într-unul din subcapitolele anterioare, factorii cu localizare punctuală sunt cei mai recomandati în a produce discontinuităti în dezvoltarea la diferite scări. Dintre acestia, se remarcă activitătile industriale, localizarea unor amenajări turistice de amploare, localizarea unor centre comerciale, centre logistice sau parcuri stiintifice. Stimularea prin facilităti fiscale a localizării preferentiale în localităti cu functii de loc central a acestor tipuri de activităti, induc, direct si indirect, dezvoltare spre ariile învecinate. În raport de specificul mediului intern si extern al arealului caracteristic, poate fi aleasă si varianta stimulării unor localităti urbane sau rurale aflate în apropierea acestuia, de unde prin difuzia pas cu pas poate să se accelereze dezvoltarea spatiului respectiv si să se elimine discontinuitatea existentă prin producerea altora. Factorii care sprijină translatia rapidă a discontinuitătilor si eliminarea lor prin dezvoltare, sunt caracterizati pentru fiecare dintre arealele caracteristice APD-urilor.

Pregătirea a trei articole care vor fi transmise spre publicare unor reviste cotate ISI si a altor 4 articole ce urmează a fi publicate in reviste românesti

1. Articole pregătite pentru reviste cotate ISI:

a) Present-day Features and Development Perspectives of the Poorest European Union Region: Romanian North-East Region – Autori: Ioan Ianos, Daniela Stoian, Andrei Csaba Schvab;

b) Electoral behavior of the population from the most disadvantaged areas from Romania – Autori: Ioan Ianos, Cristian Talanga, Loreta Cepoiu, Radu Pintilii;

c) Role of the Romanian universities in the development of the most disadvantaged areas from Romania - Autori: Ioan Ianos, Cristian Braghină, Peptenatu Daniel, Drăghici Cristian.

2. Articole pregătite pentru a fi publicate în reviste românesti:

a) Metodologia tratamentului ariilor profund dezavantajate - Autori: Ioan Ianos;

b) Policentricitatea si tratamentul ariilor profund dezavantajate – Autori: Ioan Ianos, Daniel Peptenatu, Loreta Cepoiu, Cristian Drăghici, Radu Pintilii;

c) Tipologii ale discontinuitătilor individualizate la nivelul ariilor profund dezavantajate din România – Autori:Ioan Ianos, Daniela Zamfir, Daniel Peptenatu, Cristian Drăghici, Radu Pintilii;

d) Despre complexitatea ariilor profund dezavantajate si insertia lor în mediile regionale din România – Autori: Ioan Ianos, Cristian Braghină, Cristian Tălângă, Daniela Zamfir, Daniel Peptenatu, Valentina Stoica.

Cicadit

Universitatea Bucuresti

CENTRUL INTERDISCIPLINAR DE CERCETARI AVANSATE ASUPRA DINAMICII TERITORIALE

Bd. Regina Elisabeta, nr. 4-12, Tel: 021/3138410, 021/3143508/2137, Fax: 021/3138410
Director:Prof.univ.dr.Ioan Ianos

Proiecte de cercetare

Informatii

Proiecte de cercetare

Cicadit

Universitatea Bucuresti

CENTRUL INTERDISCIPLINAR DE CERCETARI AVANSATE ASUPRA DINAMICII TERITORIALE

Bd. Regina Elisabeta, nr. 4-12, Tel: 021/3138410, 021/3143508/2137, Fax: 021/3138410 Director:Prof.univ.dr.Ioan Ianos

Proiecte de cercetare

Informatii

Proiecte de cercetare

Bd. Regina Elisabeta, nr. 4-12, Tel: 021/3138410, 021/3143508/2137, Fax: 021/3138410
Director:Prof.univ.dr.Ioan Ianos